A scos o foaie de hârtie
și a citit solemn:

„Iubirea nu figurează
pe ordinea de zi.
Sunt atâtea integrame de rezolvat,
atâtea absențe care cer aprobări.

Tu poți să mai aștepți.
Ești doar un călător
într-o gară de câmpie,
unde trenurile trec
fără să știe că exiști.

Și încă nu ți-ai luat bilet.

La ședința următoare
vom decide
dacă încape
din partea ta o privire.

Până atunci,
aplauzele sunt obligatorii.

Și tu trebuie să o faci...
prelungit”

Mai am două minute.
Și vine trenul.