M-am făcut ac de cusut
clipele cu gust de sare.
Cuvintele au trecut prin mine
ca printr-un tifon
care strecoară laptele pentru hrana clipelor.
Botez toate lucrurile
cât să le recunoști fața doar
după cum îți strălucește privirea.
E o formă de conectare aceasta
în care unești punctele de sprijin pentru mersul printre ispitirile albe.
Mă așezasem ba în stânga,
ba în dreapta propriei alegeri,
urmărind dansul, pasul pe loc, căutarea,
cu discreția prezenței în sunetul primordial al inimii.
Treceam dintr-un timp în altul
cu viteza amintirii
care se repoziționa continuu pentru drumuri și poduri.
Ce e făcut e bun făcut,
ziceau cândva bătrânii satului.
Mă făcusem ac de cusut pentru azvârlirea în mijlocul vieții
căreia îi dezleg și acum sensul
cu râvna pruncului
care își caută sânul.
( 25.10.2026)