Am să las ușa larg deschisă
tu să vii cu brațele pline de toamnă
în palme să porți doar frunze uscate
prin păr și pe frunte multe dar multe zboruri
eu te voi lua de mână să nu te rătăcești în ceață
îți voi naște apoi un nume

Să fie toamnă până la cer și înapoi
secunde și frunze cu nemiluita
iubirea noastră lungă cât un stol de păsări călătoare
umbre și doruri mustind despre noi
și ploile reci nătânge alinturi
toate dar toate preschimbate în tihnă nimicuri în lut