Până nu am intrat în foc, nu am știut
Că lumina care îmi creștea din trup
Este mai aprinsă pe partea stângă
Dintr-o altă zvâcnire pe care
Nu știam că mă arde
Din necunoscut.

Și, mai mult decât atât, am învățat
Că jocul ei e flacăra care poartă
În carne lumina înrădăcinată
Din altă lumină ce s-a stins
În vederea ce o priveam
Înflorindu-mi în vis.

Un chibrit, din a cărei pucioasă
Scânteiază de fiece dată când
Îl ating de ceea ce urmează
Să lovesc ca să cuprindă
Întunericul din infinit,
Cu a cărui lumină
Sunt învăluit.

Partea stângă a luminii pe care
Am învățat s-o strunesc bine
Și să lovesc cu ea în fiecare
Gol din goluri care
Ard în mine.