începuse să pice frunza
și eu practicam ritualul japonez al liniștii
alcătuind numele tău
din frunze risipite pe alei
învelindu-ne în plapuma altor
epoci în care ne vom iubi
înainte &înapoi
ca-ntr-o duminică nesfârșită
scrisesem cele 20 de lucruri
TAO
pentru care eram profund recunoscător
&
în zvâcnetul planetar
îți pregătisem inelul de logodnă
pe care să ți-l pun în deget
sub privirile lui iustinian
înduioșat
& fiindu-ne frig atât de frig în post-adevăr
ne-am grăbit să ajungem la agia sofia
și am hotărât să rămânem acolo
aproape învălătuciți
respirând unul prin altul
mereu zidindu-ne
crescându-ne aripi
de atleți hristocentrici
singurul sens pe care l-am putut da vieții
în neorânduiala și risipirea lumii
cândva creștine
oficial încă da
devenisem singurul tău loc acasă
erai singurul meu acasă
până ce trupu-ți alb cu o pată vitiligo
îți va fi devenit mistic
și sufletele vor fi devenit mistice