Din puținul timp ce mi s-a dat,

la început a fost înghesuială mare.
Se împingeau în mine,
pe unde găseau loc.

Unele au plecat repede,
fardate,
speriate de aglomerație.

Altele lăsau bilete de adio
fiindcă întârziam mereu.

Recunosc, eram încântat.

Îmi călcau cu tocurile pancreasul îndrăgostit.

Una, două s-au pierdut
printre coloanele mele,
crezând în nemurire.

Cea care a rămas
se întreabă și acum
cum de s-a putut pierde.

Acum suportă

hidroxizinul, diazepamul și B12.