E dulce dorul ce străpunge zorii și-mi pune-n brațe
amintirea
frumoaselor tale mâini,
pe care numai pentru câteva clipe, le-am putut
adora.

Mirosul caișilor înfloriți, mâinile tale îl purtau
și mângâierea lor, prea blândă – adiere.

Mâinile tale tac frumos și cântă lin, o viață, să le țin
– aș fi voit,
frumoase mâini – vor plânge dorul nerostit.