simt că sufletul
nu-mi ia nici o formă,
nici nu se poate opri
din scurgerea continuă,
mișcarea care mă împrăștie prin toată ființa.

ai vrut să pleci.
dar cum să poți vreodată
când iubirea te-a cusut
strop cu strop prin mine
pe pânza articulată aproape perfect!
un ochi pe față,
un ochi pe dos,
un strop de tine,
un strop din mine
fixându-ne condiționat pe fiecare rând
din unul în altul

și-mi spui că pleci,
că-ți retragi toate gândurile,
toate iubirile măsurate
în pânzele lumii.
cum să mă pot strânge înapoi?
cum să-mi retrag viața
din fiecare ochi și
din mușchii cusăturii
în carne
și sânge!

simt sufletul meu
venind înapoi din plecarea ta
smuls odată cu tine.