La Săpânța

Ai insistat să-mi bați în cruce
și mi-ai trezit parcursul dulce.
M-am temut că sunt în somn de veci,
ce bine că mai treci,
și treci,
frumoasa mea de pe asfalt,
prin lumânare îmi dai asalt
și prin lumină mă ridici
la cer, din cruci,
și mă surprinzi,
cum mă jelești din suflet,
atât cu zâmbet,
cât și cu plânset.

N-am să mai fiu la fel,
prin oase, rădăcini îmi sunt flanel,
așterne lumânarea-n beznă
și roagă luna să trișeze
cu raze și cu umbre
chipul sa-mi formeze-n os
așa cum te priveam duios.