VERSURILE MELE (de Ziua Internaţională a Poeziei: 21 martie)

Am slăvit în versul meu,
Pe Hristos, pe Dumnezeu,
Eu Treimea am slăvit-o
Şi din suflet am cinstit-o.

Am slăvit a lor iubire
Pentru-ntreaga omenire,
Grija pentru tot ce-i viu,
Inclusiv ca eu să fiu.

Inspirat de Dumnezeu,
Am slăvit în versul meu
Sfânt Cuvântul lui Isus,
Cel de oameni mai presus,

Frumuseţile naturii
Şi cuvintele Scripturii,
Evanghelia, Psaltirea,
Îngerii şi mântuirea.

Preamărit-am serafimii
Şi, desigur, heruvimii
Şi arhanghelii, cei şapte,
Cu distincte sarcini, fapte.

Tot în vers slăvit-am sfinţii
Şi strămoşii, şi părinţii,
Şi martirii, creştinismul,
România, românismul.

Am pus des în versul meu,
În dactili, în iambi, troheu,
Raiul, binele, iubirea,
Sufletul şi nemurirea,

Cerul, Soarele şi Luna ‒
Ce-i Pământului cununa ‒,
Stelele şi florile,
Ziua, noaptea, zorile.

Venerat-a versul meu
Adevărul, ca pe-un zeu,
Şi a criticat minciuna,
Viciile, totdeauna.

Eu în versuri am cântat,
Ţara mea şi al meu sat,
Pomul copt şi omul bun,
Peştele numit barbun,

Cântul, vinul şi femeia,
Apa, focul şi scânteia,
Omul şi înţelepciunea,
Şi virtutea, raţiunea.

Proslăvit-a versul meu,
Dragostea în himeneu,
Naşterea, copilăria,
Timpul, clipa, veşnicia,

Marii scriitori, poeţii,
Şi eroii, şi profeţii,
Muzica şi poezia,
Şti'nţa şi filosofia.

Am cântat în al meu vers,
Infinitul Univers,
Râul, fluviul şi oceanul,
Lacul, marea şi aleanul,

Murmurul izvoarelor,
Trilul vrăbioarelor,
Frumuseţea tinereţii,
Marele mister al vieţii.

(George Budoi, 21.03.2026; Poezie.ro).