Trec zile, și luni, anotimpuri, și clipe,
După ușă-i fotoliul bătrân, obosit,
Pe masa de lemn, lângă geam, cinci tulipe
Desenate pe-o foaie de el, plictisit.

Am vrea să dansăm cu buricele toate,
Dar n-apare bătranul copil răzgâiat,
Tăcerea e grea și nimic nu o scoate
Dintr-o cameră plină de aer tăiat.

Sub husă dormim, ne lipsește și praful,
Muribundă-i speranța de blues și de jazz,
Lumini nu se-aprind, ne-a fost scris epitaful,
Ne rămâne să-ntoarcem necazul în haz.

În camera lui mai respiră doar varul,
Partiturile-s aripi înfrânte de vânt,
Copilul bătrân a ucis calendarul,
Ne-a lăsat nemișcarea în loc de avânt.

Nu știm vreun acord, vreo fărâmă de cântec,
I-am susține plecarea în ton re minor,
Apoi ne-am porni să-nvățăm un descântec
Pentru redobândirea atingerilor.