Se simte greața în smog

Vulnerabili în fața singurătății,
la nonstop bărbați dau bani pe alcool,
încă capabili să scoată donații
pe clipe păstrate-n formol.

Nici păsări nu dorm,
se aud ciupind din asfalt,
pe tocuri să prindă un domn
ce suflet tânjește implant.

O lume pestriță în trafic,
ce mișcă tabloul distopic,
o toamnă cu plete roșcate
reflectă o viață de noapte.

Singurătatea mă scoate din Kant,
cerșind fâșia de luna trează,
n-am somn în adâncul subsol
și ies să o trag de o rază.

Dansând sinistru pe stradă,
un vals, exact așa,
cu zâmbet șarmant
în demență,
o lună nebună
îmi surâde decent
cu semilună.