Mihai a murit în una din zilele aceste,
Plecând pe drum de umbră, tăcut și prea senin,
Dar, EA mai geme încă, te cheamă cu suspin,
Fecioara-n alb, departe, nu crede neagra veste...

Viorile în doliu, cu strunele plesnite,
Te cheamă tremurânde cu nota cea din urmă,
Și-n van se uită-n zare și-ntreabă de-a ta urmă
Fecioara-n alb, pe brațe cu roze veștejite.

Se duse visătorul cu fruntea întristată,
Și trandafirii de-acuma nu vor mai înflori,
Cu visurile moarte în pace va dormi...
Fecioara-n alb muri-va pe marmura stelată...