M-am săturat de mine și de voi,
De noi doi amândoi —
Himeră putredă, cusută-n sârmă ghimpată
Pe carnea vie-a unei lumi ce stă să cadă.

Ne-am târât genunchii prin cioburi de oglindă,
Sorbind veninul rece din cupa suferindă,
În timp ce gloata-și scuipă ura peste-altare,
Iar noi ne lustruim cătușele-n tăcere.

Suntem sicrie pline cu jurăminte strâmbe,
Doi morți ce-și sapă groapa cu unghiile-n sânge,
Și-n bezna asta grea, lipsită de-orice rost,
Ne sfâșiem prezentul, uitând de ce-am mai fost.

Îmi sparg în pumni icoana acestui fals „noi doi”,
Îi dau pe gât otrava mulțimii de strigoi,
Și-mi las întreaga carne să putrezească-n ploi,
Ca un cadavru liber, spălat de voi și noi!