soarele e tot acolo
repetã invariabil zorii
precum orice altã stea
impasibilã
îşi vede de hidrogenul ei

oricum nu s-a despicat cerul
nici mãcar pãmântul
doar inima mea bate un pic mai tare
oricum nu stia prea bine ritmul
batea şi ea dupã ureche
în spatele ochilor
lãutãreşte
acel fel de je ne regrete rien
cântat prin toţi porii

între douã trãiri şi o normã de conduitã civicã
rãstignesc visele în crampoane ruginite
bãtute cu voluptate prin fiecare aripã îndrãzneaţã
prin fiecare iris care se deschide înãuntru
împotriva ordinii

chiar dacã aş vrea sã ningã vara
iar prin iarnã sã desenez pomii
aşa cum îmi cântã fluturii
chiar dacã soarele e la fel de impasibil la zbaterile mele
nu înseamnã cã într-o zi nu voi reuşi