Înmormântatele trepte
au fruntea mereu plecată
spre cerul zilei de ieri,
spre verdele frunzei de toamnă,
și privirea scurgându-se,
mereu numărându-se in căderi.

Înmormântatele trepte
se scufundă în miros de furtună
și-și cresc aripi
de unică folosință nocturnă
printre garduri cu trandafiri galbeni uscați.

Înlăcrimate clipele pășesc pe deasupra
iar zborul scrumează o visare măruntă
pe bătrâna lor tâmplă căruntă...