lânga cruce de piatra
mă cauți pe firul timpului crăpat de apă
pe albastrul ud călcat de tălpile corăbiilor
fără vânt doar puncte în abis
un punct și eu

îți plâng palmele pe gleznele pietrei
pe care m-am rătăcit când mutam nebunia
de pe chipul nopților goale la fereastra plânsă
am îmbrăcat disperarea cu geamul deschis
așteptând să-mi întalnesc destinul pe albastru
pescărușii desenau tăceri pe albul norilor
umbriți de doliul pânzelor negre
văduve își plâng morții fără lumină
puncte în abis
un punct și eu

regrete lângă cruce de piatră
mă caută pe firul timpului crăpat
pe asfaltul ud călcat de tălpile curioșilor
fără mine doar puncte în abis
un punct și eu

ridică-te și pune-mi punct