Metamorfoza I (fluturele)

Iubitul meu, de o vreme,
Tăcerile tale mă strigă.
Ai tâmpla rece și ochiul rănit
În ciobul lui cu tristețe mă uit:
Am devenit omidă!
(Defapt pentru tine
Nu mai am nici un chip!)

Iubitul meu, dormi, este noapte.
Din casa ta de rugină și lut
Voi pleca fără regrete sau șoapte
Voi evada
Într-un nou și magnific ținut.

Acolo din durere îmi voi țese cu răbdare
Un curcubeu la subțiori
Și-am să mă-ndrăgostesc de-o lumânare
Sau de-un bărbat impodobit cu flori.


Cand va sfarsi vacanta mare,
Cu aripi arse ca de soare,
Am sa ma-ntorc in casa ta
Si-ai sa ma prinzi intr-o basma

Acum cand stii
Ce sunt
Si ce voi fi,
Ma vei lasa sa plec
Aiurea in pustii?