hotărâsem să plec în aceea zi
sfidând cele patru sensuri ale Bibliei
te așteptam în spatele lumânării
nu puteam pleca fără sărutarea cea de pe urmă
dar întotdeauna vine cineva să privească
să răstălmăcească ritualul plecării
tu fă o cruce mare în cerul gurii
și nu te lepăda de mine pe la colțuri
cu ochiul uitat lângă gaura cheii
exista la marginea nopții o ușă
pe care coboară șarpele casei
clopoțeii se aud dinspre ziuă ca un cântec
frumos acest cântec pare mai degrabă o rugăciune
întorcând pe dos intunericul nopții
dac-aș avea căpătâi aș mai rămâne un timp
uitată pe varsta copilariei
si aș încerca
o nouă naștere