Moartea este mai aproape de mine decât
aș putea fi eu vreodată de ea.
Am siguranța că o recunosc în
abanosul ondulat al
unei oi rătăcite
de turmă.
Am nebunia de-a o vedea plutind,
de partea cealaltă a apei,
în tăcere.
Am presimțirea că
ne trezim dimineața într-un fel anume;

Ea își întinde corpul cu ambele mâini
până când trosnește din încheieturi,
eu îmi întind mâinile până când realizez
cât de aproape suntem una de alta.
Bem cafeaua împreună;
mai târziu luăm prânzul
în același loc, în același timp,
(comandăm același fel de mâncare)
apoi ne dăm întâlnire, într-un loc secret,
despre care mi-a spus că
o să mi-l destăinuie
cândva…