din pielea mea ați fi putut
să îi faceți încălțări lui enkidu
dar eu m-am născut târziu
prea târziu
curge sângele din mine sau scriu
peste pașii profanatorilor de morminte

cine a lovit această minge de celuloid
ce saltă nopții pe pântecul orb –
am chef să mușc o viperă de limbă
cu cele două buze de ceas otrăvit

ora unu este fiecare oră
nu există doi nu există ultimul ceas
ticăie răgazul mecanismului celest
de a-și spăla roțile dințate pe dinți

viața nu are portret-robot
are doar amprente
primare
analfabete ca niște copii
de țărani
de țigani
scotociți-mi cotloanele inimii
nu am bani
dar am uriașe capcane de șoareci

nu chițăi iisuse lumea nu-i rea
are un cur de bucătăreasă flamandă
roagă-l pe para-medicus tatăl tău
să o vadă
mă tare tem că a-nghițit un rug

o măsea cariată o cutie de bere
poate acele unui gherghef de țesut
intrigi
fericirile arată ca un deget
oamenii
sunt fără deosebire ciungi

o maimuță decalotată spală biserici
poate autobuzul scuipă în fiecare stație
muncitori
nu coborî iisuse gunoiul tace-n flori
precum virgina ruptă-n treisprezece

ce doctor bun: i-a scos bucătăresei
din suferință un rozarium
de-acum pământul pute ca un taur
zadarnic plouă toamna ne-ncetat

cel mult vor dispărea muștele
vor avorta țânțarii
dar ne rămân litbărcile șoarecii moi
lasă-mă iisuse să îți vâr mâna-n suflet
sunt jucăriile mele de iarnă
le vreau înapoi

în rai nu-s subsoluri inundate
nici guri de canal refulate-n parter
în rai e doar verde și o poartă de fier –
futu-vă muma în cur de burghezi!