Am fost în cer să fur un înger,
Din aripile prea-curate ale înserării
De liniștea din înalt.
Mi-era grea înălțarea,
Prea grea pentru greutatea sufletului;
Prin vise zborul părea mult mai ușor,
Căci nu aveam inimă
De dat la schimb
Pentru aripi.
Zenitul se schimbase
În chip de femeie
Ce mă chema șoptit
Să rămân,
Să nu mai plec,
Să-i ard singurătatea din priviri.
„Vino”, îmi spunea,
„Și stelele vor fi suflarea noastră...”
...dar eu veneam să fur un înger,
Să-i iau aripile ce-mi lipseau
Să pot să zbor.