știu
că cerul dintre noi ce ne-a unit
n-a fost decât eternul dulce vis,
ce ne-a uitat tăcuți, ne-a despărțit
și ne-a lăsat privind în urmă trist
curajul blând de-a ne fi iubit...

știu
că ai plecat cu gândul lăcrimând
și mi-ai schimbat cuvântul în pustiu;
ți-am pus și sufletul în palme tremurând,
dar n-am știut atunci că-i prea târziu,
c-o să rămân atât de singur pe pamânt...

știu
că mor când lângă mine nu mai ești,
că viața-mi încetează să mai fie
când ca un gol în sufletul meu crești,
când nu mai știu ce-nseamnă fericire
și râsul tău din ochi când mă privești...