Mă mut în lumea modernă, de mâine
Mă scutur de mine, mă dau jos din pat
Torn apă pe sufletu-mi ars, demodat
Și-mi pun modernismul ca untul pe pâine.

Ce bine-i afară, ce aer murdar
Vezi târfe și popi fericiți laolaltă
Așa bine-o fi și pe lumea cealaltă?
Să-ncapă o viață-ntr-un mic buzunar?

În piețe găsești de la puști la icoane
Pe loc se-mpletesc și coroane de flori
Ce par mai degrabă că-s spânzurători
Și-n colț, pe sub mână găsești chiar organe.

Se vând ochi sătui de prea mult cenușiu
Copii nedoriți se găsesc pe alese
Ce ticăloșie ne punem pe mese,
Ce bine ne știm semăna în pustiu!