pe vremuri ne legam cu zile
de capetele noduroase ale crucilor
femeile
se-nfofoleau în aerul tăios al dimineții
te loveai de ele spuneai pardon ce bine sunteți
ștearsă astăzi domnișoară ieri aveați pistrui
ea tăcea zâmbea parcă mai transparent
te însoțea o vreme din politețe
te credea poet sau altceva, mai desuet
tu dădeai neputincios din umeri
ai fi putut fi orice de exemplu pianist
celebru
mizând totul pe roșu într-un joc de ruletă
alb-negru
sau pur și simplu trist
dar nu
tu erai optimistul desăvârșit
întrebai din om în om
de ce soarele a răsărit atât de devreme
atât de departe
atât

p.s:
sunt gol de gând și bântuit de amintiri păgâne
ascult lumina oarbă cum cerșește
copacilor contur
nu mă mai satur
să te privesc-primesc-ucid-respir