Te-am auzit cândva venind
Și-aș vrea și-acum să te aud,
Devreme pe cărări pășind
Călcând alene crudul crud.

Povești de povestiri nebune
Te prefăceai că povestești
Și-un portativ cu note bune
Solfegia cântări lumești.

Capabil, fredonez recent
Solfegiul surd și, confortabil
M-așez cu tine-n gând, decent
Mă-mbăt de-a dreptul admirabil.

Cântă, de vrei să-mi spui
Sau spune-mi de vrei să-ți cânt
Dar fă-mă să cred că-mi impui,
Îndeajunsă simțire, să simt.

Se-ntâmplă în nocturnul lucid
Să te caut indiferent și pustiu
De-atâta credință în care decid
Ameninț să cred. Dar în ce oare, știu?