A fost odată ca-n povești
A fost ca niciodata
O cameră fără ferești
Și ușa încuiată.

De ceară picuri picurau
Pe lespedea vecină
De unde zmeii mi-o visau
Pe-a mea Eufrosină.

Ileană nu și nici nu Cosânzeană
Păroasă tare la subțiori
Rămasă mie de pomană
Copil din frunze fără flori.

Oglindă-n tindă, oglinjoară
De ce nu-i spunem cepei praz
Când Făt Frumosul de aseară
E-același Fane Aragaz.

Să-l fi văzut alaltăieri
Cu penele-i de ceară
Subit însă crescuse ieri
În astăziul de-aseară.

Ce mândre pene de topaz
Și jeg ascuns de aur
Icar zis Fane Aragaz
Sub penele-i de graur.