Sunt lipită de pamânturi și număr
Un cer mă linge pe spate cu nori
Ceața din minte-i răspîndită pe umăr
Din creierul spart curg zori după zori după zori după zori

Ce liniște lungă în cap fără gânduri
Întinsă câmpie pe care mă târăsc
Timpul mă roade, ca un vierme-ntre scânduri
Și plouă în loc să te iubesc te iubesc te iubesc te iubesc

Timpul plouă secunde aluvionare
Tăind în orașul feței mele de lună
Timpul e un virus creat? iat-o-ntrebare
Și aprinde lumina când pleci noapte bună nebună nebună