Când pe-o dragoste frântă
răsare-altă dragoste-n noi,
e-atâta zbucium mut,
neliniște-n doi,
între mine și ... mine!
Hău înflorit,
prăpăstios gând răscolit:
ce-ar fi putut să fie,
ce este,
cât a fi?
Gând preschimbat în simțire
curat sentiment de-nverzire!
Câtă iarbă, ce floare,
Cât zbor, ce ninsoare!
Când pe-o dragoste frântă
Răsare-altă dragoste-n noi...