Am luat un pătrat perfect
Și i-am despicat, echilateral,
Buza de sus, până ce, indirect,
Mi-a alunecat peste gât, natural
Ca o vestă... Dar strigătul țâșnit
Fluid, de sub zale de gând,
A sfâșiat din lături, ca uimit,
Două scuturi de timp, decolând!
Stârnită de-al frumuseții fior,
Cu aripi ieșind din pieptul străpuns,
Cu însetata-i iubire de zbor,
Inima, cerul tăcerii a-mpuns...
Mi-a zvâcnit pe fanta dintre cuvinte,
Cioplind drept în colțul privirii,
Cu ascuțișu-i întors spre-nainte,
Lacrima perfectă a regăsirii!...