Lasau in urma crangul,lunca,dealul,
C-asupra tarii se-adunau nori grei,
Plecau romani sa apere Ardealul
Si-a plecat ,din Barc,si Gheorghe Andrei,
Plecau voinici ca raul cel de munte,
De inima si tara sa asculte
S-a dus,innegurat,si Gheorghe Andrei.
Dusmanii vor sa rupa tara-n doua
Si pe romani sa-i faca sluga lor,
S-aduca peste noi o lege noua
Si lanturi grele pentru un popor.
Destui dusmani au fost si mai sunt inca,
Ce au ravnit al nostru sfant pamant,
Dar noi am stat cum sta-n furtun-o stanca,
Iar ei ca pleava risipita-n vant.
Si in mai multe randuri se ciocnira
Si s-au izbit romani si venetici,
Cu moarte crunta-ai nostri-i pedepsira,
Samanta sa dispara de aici.
Pandea un nemes insetat de sange
De dupa o caciula de colnic,
Iar Gheorghe Andrei,cu ura,pumnu-si strange
Si se inalta cruce de voinic:
-Stai,nemese,sa vad cat esti de tare!
Stai,nemese,sa-ti dau ce-ai vrut: pamant!
Sa ai si tu pentru o-nmormantare
Ca-ti dau atat: sa-ti fie de marmant!
Dar el n-a stat,ci s-a ascuns indata
Si a pandit osteanul ne-nfricat,
Iar,cu sageata lui inveninata,
Viata lui miselu-a ridicat.
L-au plans nevasta,sora si maicuta
Si patru gagalici de cativa ani:
Ion,Vasile,Constantin,Ancuta
Ce-n urama lui ramasera orfani.
De unde stiu eu asta poveste?
Stiinta mea nu-i fara de temei:
Din locu-acela neamul nostru este,
Din Gheorghe Andrei se trag parintii mei.