Floare de Liră

poetului Florin Lăiu




Mă priveai și charientismul tău
se odihnea pe fiecare pixel al
chipului meu mucalit. Tu, Floare de
Liră, erai ca o cumpănă,
liberă de apă dar supusă găleții,
uneori ca un plug îmi erai,
liber de pământ dar supus Plugarului.
Alteori…Trakl își lua zborul înapoi
de la noi. Înger căzut, mi-l numeai,
și în mine ofta tot aurul.
Nu țin să înviem îngerilor împreună,
nici să ne plimbăm prin pridvorul lui
Solomon,…,cel puțin nu de ieri, cel
mult nu singuri. Cu EL!
Preafericitule-mi!