Mama mea bună,
patrie sonoră
când îți sorb
cuvintele batrâne,
se adună-n mine
Intelepciunea pietrelor
și-a râurilor din Carpați,
solemnitatea brazilor frați;
mă legăn ca-ntr-un cer
sau într-o mare
Si-aud a Universului
cântare.
Când totul se destramă
în mine,
lângă mine,
tu rămâi veșnică
Si știu c-ai
să-i vrăjești
și pe nepoții mei,
ce-ar aduna
Ințelepciune dintr-un tei
și de la brazi,
mare și cer.
Nu-mi mai pasă
c-am să pier.