ah, pamantul, cum leneveste el ca un balaur adormit, in hibernare?
de ce focul, suprem in mintea lui, doar arde?
si de ce apa numai sta, sau curge sau se sparge?
sau de ce aerul e doar acolo, invizibil, si aici si oriunde?

numai noi suntem singuri
pe planeta unor morti, poeti.
si-i dezgropam si-i ingropam
pana om cadea si noi in genunchi
peste ei,
si, la rand unul peste altul
pana om strabate totul.

si ma gandesc,
noi astia,
cum ne irosim noi ca niste...d-aia ma.