Eu:
Ar fi atât de frumos să te întâlnesc
Înger misterios, înger ceresc
Să te întâlnesc căzând pradă nopții
să mă furi că hoții și să mă păstrezi
că m-ai fermecat fără voia sorții


să mă porți că taină pe aripile tale
să pășim în cer pe sute de petale
din roșu trandafir că sângele meu
ce curge când mă prăbușesc,
când cad din visu-mi nebunesc
_________________
Dor:
Am să cobor din arca cerească,
Adusă de raze tremurânde
Să ud un roșu trandafir, să crească
Stele-n petalale să prindă.

Și taina mea, pe aripile tale
Îți va deschide inima spre cer.
Iar eu, topit printre petale
Cu ține voi zbura în nevăzut ETER.

________________
Eu:
dintre petalele-mi înrourate
trimit cu seninătate,
cu DOR către cer
un sărut de înger

și cu el lin să urce
peste buzele tale
o lacrimă dulce
de negru trandafir
_________________
Dor:
Căci Lacrima ta cea cazanda,
Ambrozia zeilor poartă!
Și buza uscată, flămândă
Abia de-o absoarbe pe toată...
_________________
Eu:
și porțile cerului
astfel s-au deschis
la rugă trandafirului.

și îngerul din vis
acum a apărut
pe aripi de foc
pe pământ a coborât.

însăși afrodită
atunci când l-a zărit
a rămas uimită
și-a crezut că-i e sortit.
_________________

Dor:
Gândul bun, grăbit la ușă
Să-ți pătrundă-n suflet și în gând!
Tu, negru trandafir făcut păpușă,
Să nu mai plângi nicicând...
_________________
Eu:
tu înger blând rămâi cu mine
si nu mă părăsi în veci
căci te-am aflat astăzi pe ține
si nu aș suportă să pleci

tot azi m-aș sfârși
în neagră disperare
că visele-mi cotrobăi
și sufletul mă doare.