Și-n mine câte case
atâtea doruri
și-s ca o mahala
cu copii desculți
și cerurile mele
au păsări peste tot
și-aproape mi-e noaptea
și-n ea trupul ca o horă,
ca o deznădejde...
cât de departe
se-ntind dealurile tale
și nicăieri
nici o urmă -
trec
pași fără umbră
și nici nu mi-e teamă
că iarba mai crește
și-ntre ziduri mi se plânge
un dor că-l strânge
și mi s-au umezit
toate copilăriile
și-n mahalaua mea duioasă
tresar bălăriile.