Doamna Opt strălucește sub luna proaspătă
Ca o statuie de porțelan printre trandafiri.
Și rouă ca un șuvoi mângâietor de izbăviri
I s-a prelins pe creștet, pe sâni. Bogată
E noaptea, umbre de aur în ochi, pe ziduri.
Doamna Opt plutind în șoapte, frate Cijun,
Cântă rămânerii ce numai păsărelele spun
La urechea Stăpânei în tainice visuri.
Și-n orașul de toate zilele și de toate nopțile,
Prefăcut dintr-o dată într-o ceață fină
În care nici ei lumea nu-i mai este străină,
Tot mai des armele-și zăngăne duhurile,
Pentru că toate vorbesc și-și dau răspunsuri:
Rar de-nțeles limbile rostite-n văzduhuri.