Mai lasă-mă
la țărmul fără nume
culoare într-un miez
de curcubeu,
mai lasă-mă
himere
a răpune
când
răsărind
în tine
mi-este greu...

Mai lasă-mă
să înfloresc
departe
zdrobindu-mă
de stâncă
și de val
înțelegând
că totul
ne desparte
în veșnicia
timpului carnal.