Nu moartea e stăpână la Palermo,
Cum unii gazetari au relatat,
E chipul tău , care m-a fermecat
La umbra portocalilor în rod.

Creolă , zveltă , oacheșă de fel,
M - ai prins în mreaja jocului torid,
După un ritm anume , din Madrid,
Într - un hamac de stele , aninat la cer.

De zenit te simțeam , invocând
În taină clipele dăruirii,
Un fel de constelația - împlinirii:
Erotică și plină de mister...

Sub portocalii - încărcați de rod,
Așa a fost să fie , cam târziu
Doi ochi de un albastru - azuriu
Și un sărut în locul lui adio.