O pală de vânt …
Copacii s-au scuturat
Atât de bine , că au rămas goi ,
Așteptând înghețarea .
Cerul cubic presară
Pe pământul ud ascuțișuri conice
Ale căror vârfuri
Rămân aninate prin ramuri de brad .
Sferele de gheață simțite în aer
Se sparg diform
De asfaltul crăpat înecându-ne .
Nori pătrați se adună
În planuri paralele , suprapuse .
Pământul concentric
Înghite totul flămând .
Cocorii sunt de mult
Unghiuri ascuțite pierdute
Undeva spre Soarele Punct .
Totul se transformă radical ,
Frunzele mor mai departe ,
vertical …
Noi murim orizontal ,
Fără să ne dăm seama