si ea?
ea a plecat, pe urme imaginare
pașii îi erau repezi
în urma ei, totul pierea
zăpada albă acum era roșie
era roșie și plină de dragoste

dragostea ei?
nu, nu, ea nu iubea
era a vietăților care mureau
mureau fericite, mureau iubind
mureau încet, una cate una
până când totul a pierit.

Acum..
e liniștită,
crezând că cineva i-a rezistat,
dar nu, nu s-a intamplat așa.

Ura-i era prea puternică.
o ură veșnică și-o iarnă cumplită.