înotam încăierat de alge într-un vis
deasupra altul mai nefericit
zbura și lacrimile-i îmi tulburau în roșu visul
el era mai sfârșit cunoșteam după cum bate din aripi
o clipă de s-ar fi lăsat pe capul meu –
dar se temea să nu mă scufunde
aș fi putut să mă trezesc dar – la rându-mi –
nu voiam să-l fac să dispară
aș fi putut să mă înec dar el
ar fi coborât în visul meu
și-ar fi rămas fără nimeni deasupra
fără nimeni care să vadă limanul