Nu e nici șoaptă,
nu e nici strigăt,
Ci e un gând ce te zdrobește
Și te-aruncă la pământ;
Nu e nici zâmbet,
nici suflu de tristețe;
E o furtună de emoții
Ce-ți spulberă-orice vis și orice cânt.
E pe departe a fi fericire,
E drama celui ce tânjește după-o dragoste
ce nu-i a lui,
E drama celui ce încearcă fără de
speranță
Și gustă,
tot câte un strop,
din cupa-i ce-i plină de jind.