mă tem că m-am înconjurat cu aer
cum somnul se îmbracă-n vis voi înstela fără de oameni
voi înțelege că nimic am zis

îmi voi trimite sângele înainte inima
va îmbătrâni o voi ajunge din urmă tu vei fi nicăieri dar
mai des nu aici să mă ții
când mi-e frică de mână

unde ești?
cine ești?
n-am să strig
cuvintele sunt de aer și se face mai frig