Bucăți din suflet
Se preling pe obraz
Și se pierd în întuneric,
Þipete agonizante izvorăsc
Rătăcindu-se in durere,
Ca un templu părăsit
Trupul tremură epileptic,
Răsuflarea stinsă, de animal bolnav
Răsună ca un ecou funebru
Pentru un suflet umil
Ce moare-n fiecare noapte
Numai pentru că știe:
Așa cum zorii-l vor gasi epuizat
Tu vei fi întotdeauna lângă el
Și-l vei învia mereu;
Astfel
Ne vom iubi mereu sub apă.