De mii de ani...de foarte mult încoace
Cad mere-n cap la dobitoace!
N-a priceput nimic cornuta
Umblând pe pajiști pășunînd!
Ce forță magică o face
Să-și țină botul la Pământ?

Și-n cap la oameni scapă mere
Din mărul clasic sau gutui,
Se-ascunde-n măr așa putere
De-ți naște-n creștet un cucui!...
Dar ...ecco homo!
Înțeleptul, pășea prin fizică cu dreptul
Nențelegând căderea Lumii,
Nici taina forței, nici efectul!

Newton spuse foarte inspirat...
Avem corpuri care se resping!
Avem și corpuri care se atrag!
El n-a fost zeu!
N-a fost nici mag!...
Dar a privit din casă, stând pe prag,
Căderea mărului!... cu drag!

Inspirație?
Magie?
Vrăjitorie?
Poezie?... adică incantație?
Newton a spus ce n-a spus nimeni!...
E Dumnezeu!
E Gravitație!