de când te-am întâlnit am început a scrie iar
am început iar a mă naște și a mă minuna
cum cresc întru mine a lumină și întru tine
a cunoaștere nerăbdare și bucurie
pășeam nesigur spre cerul deschis de mâinile
pe care le le atinsesem în fugă a mirare
ceva îmi spunea să merg înainte fără oprire
să mă odihnesc la umbra tâmplei iubirii tale
să-ți vorbesc despre cum ne vom face una
cum vom pluti trotuarelor înzăpezite
în ritmul căderii fulgilor și îmbrățișării
munților înalților bunici dragi ai noștri
cum vom atinge aripile timide ale
păsărilor de gheață de foc de soare de iarnă
ne vom juca precum iona de-a oglindirea
nici un narcis nu va mai intra între noi
ne vom regăsi pierde-vom trecutul
în viitor de noi fără tu fără eu
simplă ființă reîntregită veacurilor de alergare
prin grădini de Rai adumbrite de voințe
preanelalocul lor de spini și întristare
căutam alergând cine nu e gata
nici o lopată nu-i de ajuns nici una
am învins timpul pentru simplul fapt că
în inimile noastre scria biruință