Cât de îndurerat
Poate fi un pescăruș
În mâinile unui necunoscut?

Atât cât nu se aștepta...

Iluziile i s-au frânt
Și aripile i s-au spart
De stânci de deznădejde.

Întins în rugăciunea lui funebră
Vrea o clipă
să cuprindă nemărginirea,
să o ducă cu el
în pupilele-i de sticlă...

Va zbura din încătușare-
Și-a pierdut trupul
dar sufletul e liber;

E liber să zboare spre noi orizonturi...

Le va săruta
fără a privi înapoi spre păcat;
Va ști să-și ferească privirea
de tot ce i-a fost urât-

Va continua să spere mai departe...