număr picăturile ce-ndrăznesc a te acoperi cu nesaț
a se bucura de fiecare tresărire a corpului tău ud
am să le fac deșert de-ar fi ultimul lucru ce-l fac
nimeni dar nimeni n-atinge comoara ce-mi ești
chiar de e apă soare sau vânt înspre seară
adiere sau viscol departe de tine să stea
pentru că veselia ta îmi e aer și viață
și clipa de noi se pierde în vise cu dor și doriri
printre cascade aud glasul tău mângâindu-mi
buzele cu teamă să nu le alunge
căprioare ce urcă în grabă spre cer
nu mai e zbor singur de cuci e cuibul în care
aud respirația iubitei la pieptu-mi
ea doarme iar eu o veghez
așa udă și goală