Cu râs sarcastic și altă mască mereu
Întunericul fură.
Coboară pe margini de suflete-ncet
Purtând cu el ură.
Ca un păianjen in colțu-i pustiu
Întunericul țese:
Cuprinde-orizontul în văluri ce sunt
Albastre și dese.
Cu fiecare săgeată de-ntuneric
Mi-e tot mai teamă și frig:
Întunericul doare.